Bun venit pe site-ul Primăriei CÂRȚIȘOARA, județul SIBIU

Date geografice

Zona şesului Bâlii

Geomorfologie.
Parte integranta a Tarii Oltului cele peste 2.540 hectare de teren constituie zestrea agricola apartinatoare comunei Cârtisoara aferenta celor 604 gospodarii. Din aceasta suprafata doar 855 ha sunt arabile, restul fiind fânete si pajisti. Asadar, teritoriul studiat are aspect de ses pluvo-nival (câmpia piemontana propriu-zisa) cu altitudini absolute dupa cum urmeaza: minima de 440 m la limita nordica (hotarul cu Cârta) si maxima 630 m la întâlnirea cu relieful colinar.
Terenul apare ca un plan slab înclinat ce coboara de la baza muntilor spre Olt. Între aceste limite se desfasoara câmpia piemontana propriu-zisa, cu o panta de 1,5-2% si piemonturile de legatura cu versantii montani având o panta de 5-6%.

Geologie.
Materialul parental al solurilor din aceasta câmpie provine din scheletul rulat proluvial din lantul muntos, ceea ce a determinat formarea de soluri brune acide si podzolice, cu continut de schelet, textura grosiera si moderat grosiera cu depozit de pietrisuri la mica adâncime (0,3-1,2 m).
Zona piemonturilor deluroase apartine miocenului mediu, iar depozitele preluviale din câmpia piemontana sunt de vârsta cuaternara având peste depozitul scheletic o cuvertura cu structura mai fina (luto-argiloasa) de provenienta probabil eoliana sau proluviala. Aici s-au format solurile din seria podzolirii si diferite grade de pseudogleizare. Pe luncile înguste depunerile sunt mai recente, acestea formând soluri aluviale, cu granulometrie grosiera si continut de schelet, iar în unele locuri s-au acumulat pietrisuri.

Hidrologie.
De-a lungul pâraielor ce vin din munti, s-au format lunci înguste cu grinduri, meandre parasite si microdepresiuni. Aceste lunci sunt inundabile. Pârâul Bâlea strabate zona de la sud la nord formând o lunca cu latime maxima 450 m si meandre sau insule izolate.
Tipul de regim hidric este cel cu ape mari de primavara si viituri de vara, cu alimentare nivo-pluviala si pluvio-nivala. Densitatea retelei hidrografice este mai redusa în câmpia piemontana si creste în zona dealurilor premontane având o medie de 0,79 km/km2. În dealurile premontane, nivelul freatic coboara mai jos de 10 m pe când la contactul cu câmpia piemontana apar iviri de apa la suprafata. Aici apa freatica se gaseste la 6-10 m, precipitatiile fiind bine retinute, solul având un drenaj intern bun. Pe solurile din seria podzolirii cu un orizont îmbogatit în argila se constata existenta unor pânze suprafreatice temporare la 0,3-0,6 m.

Climatologie.
Decalajul climatic care exista între partea joasa a masivului si zonele înalte este unul dintre elementele definitorii, care pe lânga cele de relief, fauna, flora subliniaza varietatea zonei studiate. Tocmai acest aspect face ca una dintre marile atractii ale Fagarasului sa fie faptul ca în timp ce la poale domneste primavara zona alpina se gaseste în plina iarna.

Vegetatia.
Datorita diferentei de nivel de circa 2000 m, dintre extremitatile sud-nord aici se poate vorbi despre o etajare a vegetatiei.
De la DN1 pâna la altitudinea de 600 m întâlnim zone în care padurile au fost taiate si înlocuite cu pasuni si culturi. În culoarele de vale întâlnim vegetatia în care apare plopul (Populus tremulla); tot aici, datorita unui microclimat umed întâlnim alunul (Corylus avellana), aninul negru (Alnus gutinosa) si aninul alb (Alnus incana). Covorul vegetal de pe fânete si pasuni este alcatuit din diverse leguminoase si graminee: iarba englezeasca (Lolium perene), golomatul (Dactilis glomerata), iarba câmpului (Agrostis alba), coada vulpii (Alopecurus pratensis), sulfina (Merilotus officinales) etc.

Fauna.
Este reprezentata de clasa Insecta (hexapoda) care cuprinde numeroase specii în general daunatori ai culturilor agricole.
Zona sesului fiind folosita intens în scop agricol a determinat înmultirea unui mamifer daunator din familia rozatoarelor, soarecele de câmp (Apodemus campestris). Pasarile întâlnite aici sunt: barza (Ciconia ciconia), buha (Bubo bubo), fazanul (Phasianus colchicus), rândunica (Hirunda rustica) etc.

Zona colinara

Geomorfologie.
Treapta colinara a teritoriului studiat o constituie zona Bâlea-Glajerie situata la poalele Muntilor Fagaras ca element de contact al masivului cu depresiunea Oltului. Relieful înconjurator are aspecte de dealuri larg valurite, fragmentat de vai adânci a caror culmi coboara treptat spre zona depresionara. La contactul cu muntele propriu zis, valea se largeste, pantele de scurgere se reduc mult, fapt pentru care începând din dreptul primei serpentine a drumului Transfagarasan (circa 650 m altitudine) au loc depuneri de aluviuni grosiere care dezvolta în lungul pârâului Bâlii o lunca terasata de 100-200 m latime. Prin aceasta lunca pârâul Bâlea urmeaza un curs sinuos cu o albie nestabila presarata cu numeroase brate ce închid adesea mici insule sau meandre parasite. În ceea ce priveste versantii vaii acestia au o dispozitie de amfiteatru, pe fiecare dintre ei putându-se identifica terase de eroziune. Din cauza eroziunii puternice exercitate la baza versantilor de pârâu, pe prima portiune acestia prezinta pante de 45-50? care se reduc brusc la nivelul teraselor pentru a urca din nou spre culmi. Ambii versanti sunt puternic brazdati de procese erozionale determinate de actiunea mai multor pâraie, torenti si ogase care fragmenteaza adânc relieful. Aceste fenomene sunt mai evidente spre marginea teraselor, iar cu cât urcam pe versanti ele scad treptat din intensitate.
În perioadele cu precipitatii abundente, torentii si ogasele devin active, acestea fiind capabile sa transporte cantitati însemnate de material fin si grosier pe care apoi îl depun baza versantilor sub forma de conuri de dejectie. Adeseori acestea invadeaza albia majora a pârâului Bâlea, iar la viituri sunt retezate ramânând suspendate. Versantii nu prezinta fenomene de alunecari de teren desi eroziunea care se manifesta pe versanti dizloca frecvent arbori.
Configuratia reliefului din zona Glajarie asa cum apare descrisa mai sus, este determinata de structura petrografica si geologica a regiunii.

Geologie.
Regiunea este situata într-o zona de tranzitie pe care cristalinul Fagarasului cade treptat înspre profunzime. Singurul punct în care cristalinul se mai observa la zi este în dreptul primei serpentine a Transfagarasanului, precum si în albia pârâului Bâlea. Cristalinul este format mai ales din sisturi cuartitice cloritoase, sisturi grafitoase si alte varietati de roci. În cea mai mare parte a regiunii fundamentul cristalin este acoperit de formatiuni sedimentare mai noi, reprezentate prin depozite foarte groase deluviale ce intra cu predominanta în constitutia versantilor. La o sumara analiza a teraselor de eroziune de pe versanti si a râpelor crestate de torenti, ogase constatam prezenta la suprafata a unei paturi de material fin amestecat cu elemente de sisturi cristaline, iar cu cât înaintam spre adâncime creste procentul de bolovanis si blocuri prinse într-un liant prafos-argilos.
În firul vaii apar depozite groase aluvionare (bolovani, pietrisuri cu nisipuri în blocuri mari) care alcatuiesc o lunca dezvoltata. Dar cu cât coborâm în zona depresionara aceste depozite au o dispozitie etajata identificându-se mai multe nivele de terase.

Hidrologie.
Principala sursa de apa în perimetru o constituie pârâul Bâlea, care dezvolta o directie de scurgere orientata de la sud la nord. El primeste afluenti atât de pe partea stânga cât si de pe partea dreapta care dreneaza apele de pe cei doi versanti. Mai importante sunt doua pâraie care delimiteaza la un capat si la altul versantul stâng, iar pe versantul drept apar trei pâraie mai importante în zona amonte. În afara de acestea versantii sunt drenati de o serie de ogase si torenti care în perioada cu precipitatii abundente, într-un timp foarte scurt, transporta cantitati imense de apa. În restul timpului se mentin seci. Dar asa cum s-a aratat albia pârâului Bâlea în zona Glajarie devine nestabila, iar la viituri mai mari o buna parte din zona de lunca este inundata.
În ceea ce priveste regimul hidrologic al perimetrului cercetat acesta este în strânsa interdependenta cu conditiile climatologice, în primul rând cu precipitatiile si cu conditiile geologice.
Relieful fiind alcatuit din roci slab permeabile (prafuri argiloase sau argile cu elemente de cristalin) nu permite infiltrarea apelor meteorice decât la mica adâncime si în cantitati reduse. Cea mai mare parte a lor se scurg pe versanti sub forma de siroaie unificându-se formeaza ogase si torenti. Cantitatea de apa ce reuseste sa se acumuleze în micile declivitati ale reliefului (caz foarte frecvent) patrunde în teren la adâncimea de 0,70-1,50 m dupa care în sapatura apar ca ape de infiltratie. Adesea la baza conurilor de dejectie sau la baza unor terase apar izvoare al caror debit este influentat de precipitatiile atmosferice. De asemenea în depozitele grosiere ale albiei majore se întâlneste apa freatica, dar care se afla sub directa influenta a pârâului Bâlea, variind în functie de regimul hidric al acestuia.

Temperatura aerului.
Situata la poalele masivului, aceasta zona are caracteristici de tranzitie geografica fiind supusa atât conditiilor climatice ale masivului cât si ale vaii medii a Oltului aflata în vecinatate.
Media anuala a temperaturii aerului de 7,3?C asigura zonei situate în medie la cota 630 m conditii deosebit de placute, apropiind-o de media anuala a cunoscutei statiuni Cortinei d’Ampezzo 6,6?C, situata cu 600 m mai sus. Temperaturile medii maxime se cifreaza la +17,3?C si se înregistreaza în luna iunie. Temperaturile medii minime se cifreaza la -4,9?C si se înregistreaza în luna ianuarie.
Amplitudinea medie anuala care se obtine astfel este de 22,2?C foarte apropiata de media Poienii Brasov (21?C), iar din statiunile de peste hotare Chamonix (21?C) din Franta, statiuni situate cu 400 m mai sus decât Bâlea Glajarie.
La Bâlea Glajarie în trei luni de iarna temperatura media lunara este negativa iar în lunile de vara iunie-septembrie depaseste 13?C. Lunile mai-octombrie au caracter cald si temperat, lunile noiembrie-aprilie sunt reci si mai umede. Temperatura maxima înregistrata este de 25,4?C în august, iar temperatura minima este de –9,7?C în ianuarie, amplitudinea situându-se la 35,1?C.
Trebuie mentionat ca lunile reci sunt caracterizate printr-o variatie redusa a temperaturii medii orare, exemplu luna ianuarie:
-8,5?C la ora 600
-4,0?C la ora 1400
fapt care confera zonei posibilitatea pastrarii stratului de zapada în conditii bune. În timpul lunilor calde se petrece un fenomen similar temperaturile mentinându-se în limite placute, exemplu luna iulie:
+12,6?C la ora 600
+21,7?C la ora 1400
Prima zi de înghet este situata în jurul datei de 5 octombrie, iar ultima zi de înghet în jurul datei de 27 aprilie. Intervalul cu înghet însumeaza o cifra medie de 138 zile.
Temperatura medie ridicata de 13,5?C în septembrie si 8,2?C în octombrie, însotita de o micsorare constanta a precipitatiilor confera Glajariei reale posibilitati de prelungire a sezonului estival.

Precipitatii atmosferice.
Sinteza regimului de precipitatii atmosferice este redata în tabelul anexat ( Anexa C, Tabel 1).
Media anuala a precipitatiilor pentru Bâlea Glajarie de 758 mm o situeaza în vecinatatea parametrilor unor statiuni de renume ca:

Poiana Brasov 1050 m 987,1 mm
Innsbruk 582 m 855,0 mm
Karlovyvary 419 m 609,0 mm
Bâlea Glajarie 630 m 758,0 mm

Cantitatea maxima a precipitatiilor se înregistreaza în luna iunie – 123 mm, iar minima în octombrie – 40 mm.
Din totalul de precipitatii de 758 mm
în lunile calde aprilie-septembrie cad 519 mm
în lunile reci octombrie-martie cad 239 mm
Numarul mediu al zilelor cu precipitatii este de 147,5 fapt care atesta dominanta timpului uscat. Cel mai mare numar de zile cu precipitatii se înregistreaza în luna iunie, pentru perioada calda 16,4 si decembrie, pentru perioada rece 12,9.
Numarul mediu al zilelor cu strat de zapada este de 96,5. Prima zi cu strat de zapada este în jurul datei de 20 noiembrie, ultima zi cu strat de zapada este în jurul datei de 9 aprilie. Durata intervalului cu strat de zapada este de aproximativ 140 zile.
Mentionam ca datorita altitudinii relativ reduse a acestei zone datele prezentate sufera modificari de la un an la altul, care pot ajunge la 15-30 zile decalaj.
Grosimea medie maxima a stratului de zapada înregistrata în ultimii ani a fost de 42 cm.
Aceasta ultima categorie de date sublineaza conditiile favorabile activitatilor sportive de iarna, stratul de zapada depasind grosimea de 10cm (drumul de sanie) pe o perioada de aproximativ 80 de zile. Perioada în care drumul de sanie este posibil în aceasta zona se situeaza între: 1 ianuarie si 20 martie, prezentând cum este normal variatii de circa 2-3 saptamâni atât la aparitie cât si la disparitie.
Datele culese arata ca Glajaria este ferita de excese, numarul mediu de zile cu ceata (49) si a celor cu viscol (7) fiind redus.Nebulozitatea.
Modul de exprimare al nebulozitatii este în zecimi din suprafata cereasca vizibila. În cadrul Bâlii Glajarie unde intervine si îngustarea vaii aprecierea este destul de relativa.
Situata în treapta I altitudinala (600-1000 m) Glajaria prezinta urmatoarea situatie:
Nebulozitatea totala maxima 7,8 în decembrie si restul lunilor de iarna, datorita acumularilor de aer racit, de pe treptele superioare la cele inferioare, inversiuni termice ce creeaza nori stratiformi si ceturi. Accentuarea acestei situatii este determinata si de intensificarea activitatii ciclonice deasupra Mediteranei. Instalarea regimului anticiclonic se produce începând cu luna iunie si în continuare august-octombrie când timpul senin predomina, parametrii de nebulozitate variind între 5,4-4,8 zecimi.
Variatia diurna a nebulozitatii este urmatoarea: nebulozitate accentuata în orele de dimineata când straturile de aer rece ocupa vaile si înseninare totala sau partiala în a doua parte a zilei odata cu încalzirea reliefului si disparitia straturilor de inversiune.
În ceea ce priveste repartitia pe tipuri de zile pentru Bâlea Glajarie avem astfel:
zile senine 50
zile noroase 210
zile acoperite 100

Regimul eolian.
Vântul este un element meteorologic de foarte mare importanta, el imprimând caracterul vegetatiei (structura, densitate) si al reliefului (eroziune).
Ca si în zonele mai înalte ale masivului unde predomina vântul de creasta din sector vestic, zona joasa a Glajariei este tributara partial acestor curenti generali si partial curentilor de vale care se cunosc sub denumirea de brize montane si se datoreaza straturilor de inversiune prezentând un regim aproape constant în 24 de ore: de la ora 100 la ora 1200 dinspre creasta la vale, iar în restul timpului în sens invers.
Al doilea parametru important al vântului este viteza. Pentru Bâlea Glajarie vitezele maxime medii sunt în perioada februarie-mai între 2,1-2,6 m/s iar minimele se grupeaza în perioada calda a verii iunie-septembrie între 1,4-1,6 m/s. Media anuala este destul de redusa, ea cifrându-se la 1,9 m/s.
Concluzia ce se poate trage este ca zona Bâlea Glajarie este ferita de vânturi excesive si ca din acest punct de vedere ofera conditii deosebit de bune pentru activitatile în aer liber, beneficiind de lungi perioade de calm.

Vegetatia.
Pe masura ce urcam întâlnim cele doua etaje forestiere importante: etajul padurilor de fag (600-1000 m) si cel al molidului (1200-1750 m) legatura între cele doua etaje este facuta de padurea de amestec.
În acelasi context al valentelor turistice, vegetatia, îndeosebi padurea, stimuleaza drumetiile, excursiile si recreerea.

Fauna.
În paduri întâlnim mamifere de talie mica cum ar fi jderul de copac (Mustella martes), dihorul (Mustella putorius), iepurele (Lepus europaeus), veverita (Scirus vulgaris), soarecele de padure (Apodemus silvaticus). Dintre reptile si amfibieni amintim sopârla de munte (Lacerta vivipara), sarpele de padure (Elaphe longissima), salamandra (Salamandra salamandra ssp. carpatica), broasca de padure (Rana temporaria), iar dintre pasari amintim ciocanitoarea de munte (Dendrocopos leucotos), gaita (Garrullus glandarius), mierla gulerata (Turdus torquatus alpestris).

Zona prealpina

Geomorfologie.
Etajul montan prealpin este situat pe Valea Bâlii la circa 1 km aval de binecunoscuta cascada cu acelasi nume, la cota 1.234 m. Sub marele prag al cascadei valea se adânceste si se îngusteaza foarte mult, iar în profil transversal ia aspectul literei “V” caracteristic vailor tinere. Versantii laterali sunt abrupti, acoperiti cu depozite de panta fixate cu o perdea formata din paduri de conifere.
În ceea ce priveste firul vaii acesta este aproape drept, cu panta accentuata de scurgere, aglomerat de blocuri si bolovanisuri într-o dispozitie haotica, fapt ce demonstreaza caracterul torential al vaii. Dincolo de cota 1.300 m valea Bâlii se largeste usor dezvoltând o albie majora, de circa 100 m latime formata din depozite grosiere transportate si depuse de pârâu. Spre nord valea este gâtuita de puternicul con de dejectie format de un afluent din dreapta al pârâului Bâlii si anume Pârâul Dracului. Pe acest con de dejectie care invadeaza puternic formatiunile din albia pârâului este situat hotelul Bâlea Cascada.

Date geologice.
Ca si alte vai nordice din masiv la Bâlea Cascada deosebim:
depozite metamorfice precambriene dispuse în fâsii care taie perpendicular firul vaii
depozite sedimentare cuaternare reprezentate prin depozite de panta întâlnite pe versanti, depozite aluvionare întâlnite pe firul vaii si depozite preluviale întâlnite la confluenta pâraielor sau torentilor cu Valea Bâlii.

Hidrologie.
Principala sursa de apa din zona o constituie afluentul din dreapta al pârâului Bâlii ce trece la nord de hotel numit pârâul Dracului. Tot în aceasta zona avem cea mai mare si spectaculoasa cadere de apa a Masivului Fagaras pe care o realizeaza pârâul Bâlea prin cascada cu acelasi nume având o diferenta de nivel de 40 m.
Trebuie mentionat ca Fagarasul este masivul cu cea mai densa retea hidrografica din Carpatii României.

Temperatura aerului.
Situat în partea de mijloc a masivului acest sector priveste în principiu suprafata ocupata în Fagaras de conifere, cuprinsa între 1000-1700 m. Este o zona tipica de interferenta a caracteristicilor climatice de creasta cu cele de la poale, deja descrise.
Deoarece majoritatea punctelor de interes sunt situate la altitudinea de 1500 m vom da caracteristicile acestei zone ca elemente de baza. Media anuala a temperaturii aerului este de 3,4?C apropiate de cea a Poienii Ruia din Postavaru (1425 m altitudine, 3,8?C) sau Davas din Elvetia (1561 m altitudine, 2,7?C).
Temperaturile medii maxime se cifreaza la +12,6?C în lunile iulie-august. Temperaturile medii minime se cifreaza la –6,0?C, -6,5?C si apar în lunile ianuarie-februarie. Amplitudinea medie anuala este de 19,1?C. Zona Bâlea Cascada 1234 m beneficiaza de 4 luni de iarna cu temperatura medie lunara negativa, iar lunile de vara, iunie-septembrie, se înscriu în jurul mediei de +10?C. Lunile iulie-august, septembrie au caracter cald, temperat spre deosebire de restul anului care este mai umed si mai rece.
Temperatura medie maxima înregistrata este de 17,4?C în luna iulie-august iar temperatura medie minima de –10,3?C în ianuarie. Rezulta o amplitudine de 27,7?C. Lunile reci sunt caracterizate printr-o variatie mica a temperaturii medii orare. Spre exemplu luna ianuarie:
-9?C la ora 200
-5,6?C la ora 1200
fapt ce confera zonei calitati sporite pentru pastrarea stratului de zapada necesar sporturilor de iarna.
În timpul lunilor calde fenomenul se repeta, temperatura oferind un ambient placut. În luna iulie:
+9,8?C la ora 600
+14,6?C la ora 1400
Prima zi cu înghet apare în jurul datei de 5 septembrie iar ultima zi de înghet în jurul datei de 3 iunie. Intervalul cu înghet însumeaza aproximativ 188,3 zile.
Caracteristicile prezente ilustreaza gradul extins sub care zona medie se preteaza pentru activitatea turistica atât în sezonul cald, cât si în cel rece.

Precipitatii atmosferice.
Sinteza regimului precipitatiilor atmosferice este redata în tabelul anexat (Anexa C, Tabelul 2).
Media anuala a precipitatiilor pentru zona prealpina a Vaii Bâlii este de 1040 mm, cifra care atesta analogii cu statiuni de renume din Europa situate la altitudini apropiate dar având regimuri climatice influentate mai mult de Mediterana si Atlantic
Chamonix                1042 m                1120 mm

Cantitatea maxima a precipitatiilor se înregistreaza în luna iunie –153 mm, iar minima în octombrie – 52 mm. Din totalul precipitatiilor de 1040 mm în lunile calde mai-septembrie cad 599 mm, iar în lunile reci aprilie-octombrie cad 441 mm. Numarul mediu al zilelor cu precipitatii este de 169,6. Cel mai mare numar de zile cu precipitatii se înregistreaza în luna iunie, pentru perioada calda 17,9 si februarie pentru perioada rece 15,5.
Numarul mediu al zilelor cu strat de zapada este de 142. Prima zi cu strat de zapada fiind în jurul datei de 21 octombrie, ultima zi în jurul datei de 9 mai. Durata intervalului cu strat de zapada este aproximativ 200 zile.
vGrosimea medie a stratului de zapada înregistrat într-o perioada de 5 ani este de 122 cm.
Trebuie mentionat ca datorita ecartului mare analizat datele sufera modificari, care odata cu cresterea altitudinii dau decalari de 10-15 zile.
Analizând datele prezentate se degaja caracterul deosebit de propice al zonei studiate pentru activitati sportive de iarna. Stratul de zapada schiabil se formeaza în aceasta zona în medie începând cu 25 decembrie si dureaza pâna în 15 aprilie, prezentând deci o perioada de 120 zile. Fenomenul este supus variatiilor generate de altitudine si caracteristicilor anului respectiv.
În privinta viscolului regiunea este relativ ferita prezentând o medie anuala de 31,6 zile.

Nebulozitatea.
În zona studiata între 1000-1700 m altitudine, problema nebulozitatii se prezinta astfel:
nebulozitatea totala maxima este 7,6 zecimi în luna februarie
nebulozitatea totala minima este 5,2 zecimi în luna octombrie
Din acest punct de vedere lunile calde iulie-septembrie prezinta medii între 5,3-5,7, cifre care atesta predominanta timpului senin.
Media anuala înregistrata este de 6,5 zecimi. Fiind amplasata la jumatatea altitudinii masivului, zona studiata reprezinta terenul de vehiculare a maselor de aer dintre creasta si poale. Caracterul de vale relativ îngusta prezentat de valea Bâlii în zona studiata, da posibilitatea stagnarii în perioada nebulozitatii accentuate a maselor de aer. Aceasta se observa mai ales în variatia diurna a fenomenului, în perioada cu nebulozitate accentuata. Totusi sunt destul de multe cazuri când platforma de nori se opreste la cota 1500 m restul ecartului studiat ramânând în plin soare.
În privinta repartitiei numarului de zile în functie de gradul de acoperire, situatia se prezinta astfel:
zile senine 45
zile noroase 180
zile acoperite 135

Regimul eolian.
Din punct de vedere eolian regiunea intra în zona de înaltime dominata de vântul din sector vestic care predomina peste 60% din an ca o consecinta a circulatiei generale a curentilor. În privinta vitezei datele culese se prezinta dupa cum urmeaza:
vitezele maxime medii înregistrate sunt în perioada ianuarie-februarie de 6,0-7,1 m/s
vitezele minime se grupeaza în perioada calda a verii mai-august 3,8-5,3 m/s
Media anuala se cifreaza la 4,9 m/s.
Analiza generala a acestor date arata ca zona medie de altitudine a Vaii Bâlea prezinta elemente climatice cu intensitati moderate care asigura conditii bune activitatilor sportive în aer liber, atât vara cât si iarna.

Vegetatia.
Pe masura ce ne apropiem de 1750 m, padurea de molid se rareste, întâlnim frecvent doborâturi rezultate în urma vânturilor puternice si avalanselor; apar arborii izolati de tip drapel (datorita circulatiei maselor de aer dintr-o directie predominanta). Aceasta este o zona de interferenta cu grohotisurile periglaciare care coboara pâna aproape de padure.
Etajul subalpin: jnepenii (Pinus mugo) si ienuperii (Juniperus nana) apar cu predominanta în zona studiata pe versantul vestic al muchiei Buteanu; arealele cu acest tip de vegetatie mai izolate le întâlnim în lungul Vaii Bâlii. Acestea apar în asociatie cu afinul si merisorul.

Fauna.
Padurile de fag sunt populate cu caprior (Capreolus capreolus), cerb carpatin (Cervus elaphus), lup (Canis lupus), urs brun (Ursus arcto). Din clasa felinelor întâlnim pisica salbatica (Felix silvestris) si râsul (Lynx lynx).
Pasarile mari de prada sunt întâlnite tot mai rar, cel mai frecvent rapitor întâlnit în zona fiind sorecarul comun (Buteo buteo). Alte specii reprezentative de pasari sunt codobatura de munte (Motaccilla coeleps), corbul (Corvus corax), cucul (Cuculus canorus) etc. O specie de pasare mare ce prezinta interes cinegetic este cocosul de munte (Terao urogallus).

Zona alpină

Geomorfologie.
Zona cuprinde latura nordica a muntilor Fagaras încadrându-se în bazinul hidrologic Bâlea-Câtisoara.
Lacul Bâlea, cu altitudine de 2041 m ocupa fundul unui mare circ glaciar suspendat sub creasta principala delimitata de vârfurile Vânatoarea lui Buteanu (2507 m), Vârful Capra (2426 m) si Vârful Paltinu (2398 m). În aval se deschide valea glaciara Bâlea, flancata la vest de muchia Bâlii iar la este de muchia Buteanu. Spre sud versantii ce înconjoara lacul sunt abrupti si ferestruiti cu vai torentiale si culoare de avalansa. Spre nord relieful se deschide larg oferind o panorama deosebita spre Tara Oltului.
În profil longitudinal, pe prima portiune începând de la lac, valea glaciara prezinta un relief în trepte delimitându-se trei praguri sau terase glaciare alcatuite din roca puternic modelata. Fata de aceste praguri care creeaza impresia unor mici platouri Lacul Bâlea apare mascat în spatele primului prag glaciar, prag care prezinta un relief valurit si usor fragmentat spre est, iar spre vest (saua Paltinului) este presarat cu câteva mameloane stâncoase separate de zonele scobite (depresionare).
Al doilea prag glaciar este situat la cota 1905 m dupa o denivelare verticala de circa 1,30 m. Acesta se dezvolta în special spre est, sub muchia Buteanu, cunoscut sub denumirea de terasa a II-a.
Mult mai redus ca suprafata al treilea prag glaciar apare la cota 1875 m dupa care se deschide larg valea Bâlii cu profil caracteristic în forma de “U” pe o lungime de aproximativ 2000 m pâna deasupra cascadei, care de fapt reprezinta cel de-al patrulea prag glaciar.
Pragurile glaciare ca de altfel întreaga vale a Bâlii sunt adânc fragmentate de pârâul Paltinu si pârâul Bâlea precum si de o serie de afluenti ai acestora.
În timp ce creasta principala si cele doua culmi (Buteanu si Bâlea) au aspect de custuri crenelate, adânc sculptate de vai torentiale si santuri de siroire, pe fundul vaii glaciare constatam amprente adânci lasate de glaciatiunea pleistocena ce a creat un relief specific de modelare (roci scrijelate, mutonate si morene). În jurul lacului si în tot lungul vaii apar depozite morenice care demonstreaza existenta ghetarului ce s-a cuibarit sub creasta, care prin actiunea de subsapare si apasare laterala a creat circul glaciar care adaposteste astazi lacul. Limba ghetarului a dat nastere vaii glaciare având extensiuni directionate spre nord (aval).
În ce priveste lacul acesta are o suprafata de 4,5 ha si adâncime maxima de 11,35 m, fiind cel mai mare lac al masivului Fagaras. Profilul executat prin lac arata forma literei “U”, iar pe fundul lacului se identifica platforme submerse acoperite cu depozite morenice sau material provenit de pe versanti. Spre extremitatea nord-estica a lacului pe un mamelon stâncos înconjurat de depozite glaciare este reconstruita actuala cabana Bâlea.

Geologie.
Din punct de vedere geologic deosebim urmatoarele formatiuni:
depozite metamorfice precambriene relevate prin sisturi cristaline de mezozona. Ca intercalatii în aceste formatiuni apar benzi de sisturi cloritoase. Cu totul izolat apar fâsii lenticulare de calcare cristaline sau dolomitice (la vest de la nivelul treptei a III-a glaciare);
depozite sedimentare cuaternare. Sunt reprezentate prin grohotisuri si deluviuni de panta care acopera versantii.
Toate aceste formatiuni sedimentare sau format prin degradarea fizico-chimica a rocilor preexistente datorita proceselor glaciare, urmate de procesul de eroziune si transport.

Hidrologie.
Lacul Bâlea este alimentat pe de o parte de izvoare cu caracter temporar care se activeaza numai în anumite perioade ale anului (primavara si toamna) pe de alta în jurul lacului sunt si izvoare cu caracter permanent. Astfel în sectorul vestic (sub Saua Paltinul) la cota 2039 m apare o zona depresionara acoperita în cea mai mare parte a anului de zapada care corespunde cu o zona bogata în izvoare care debuseaza de sub depozite glaciare. Debitul izvorului principal reprezinta 2 litri/secunda. În aval de acest punct conflueaza mai multe izvoare ce ies de sub grohotisurile de panta care dau un debit de 7 litri/secunda. Începând din aceasta zona spre nord, curge pârâul Paltinului care aduce un debit însemnat de apa tot timpul anului. Din lacul Bâlea îsi are obârsia pârâul sinonim cu un debit semnificativ. Pe treapta a doua glaciara, de sub muchia Buteanu, câteva pâraie dau si ele un plus de debit egal cu 2 litri pe secunda. Tot pe aceasta terasa la nivelul unui lac colmatat pornesc 5-6 izvoare cu un debit de 0,8-1 litru/secunda.
La nivelul celei de a II-a trepte glaciare conflueaza pârâul Paltinul cu pârâul Bâlea formând o vale comuna.
Depozitele de panta si cele glaciare având un coeficient de permeabilitate mare permit patrunderea libera a apelor meteorice, care apar apoi sub forma de izvoare sau sub forma de infiltratii.

Temperatura aerului.
Sectorul analizat reprezinta o sectiune din partea cea mai înalta a lantului fagarasan. El cuprinde altitudini de la 1700 la 2500 m. Având în vedere ca vârfurile crestei depasesc în numar mare cota de 2300 m, se contureaza mai pregnant rolul de zid în calea marilor curenti atmosferici, pe care îl are masivul, cu consecinte directe asupra caracteristicilor climatice ale zonei si nu numai.
Deoarece punctele de interes sunt situate în conditii de relief apropiate, zona studiata va fi Bâlea Lac. Media anuala a temperaturii aerului este aici de 0,5?C. Temperaturile medii maxime se cifreaza la +8,3?C în lunile iulie-august. Temperaturile medii minime sunt –9,5?C în lunile ianuarie-februarie. Amplitudinea medie anuala este de 17,8?C, aceasta zona beneficiaza de cinci luni de iarna cu temperaturi medii negative iar în lunile de vara, iulie-august, se înscriu în jurul mediei de 8?C. Lunile iulie-august au o clima relativ temperata, scaderi de temperatura sub 0?C fiind oricând posibile, restul anului fiind umed si rece cu caracter excesiv.
Temperatura medie maxima înregistrata este de +12,6?C în luna august iar temperatura medie minima de –13,6?C în ianuarie, rezulta o amplitudine maxima de 26,2?C.
Mentionam ca lunile reci sunt caracterizate printr-o variatie mica a temperaturii medii orare:
luna ianuarie:
-12,4?C la ora 600
-9,4?C la ora 1400
luna aprilie:
-4,3?C la ora 600
+0,5?C la ora 1400
fapt ce situeaza zona printre cele mai constante regiuni din tara în ceea ce priveste pastrarea stratului de zapada, conferind calitati deosebite pentru practicare sporturilor de iarna.
În timpul lunilor calde temperatura prezinta variatii importante contribuind la mentinerea unui climat racoros. În luna iulie:
+4,7?C la ora 400
+9,4?C la ora 1400
Prima zi de înghet apare în jurul datei de 14 august iar ultima zi de înghet în jurul datei de 6 iulie. Media intervalului cu înghet fiind de 235,5 zile, iar numarul mediu de zile de iarna (temperatura maxima 0?C) este de 134,1.
Caracteristicile prezentate, ilustreaza deosebitele calitati pe care le prezinta zona sub aspect climatic, pentru practicarea intensiva a sporturilor de iarna legate de mare altitudine: drumetie, alpinism, schi etc.

Precipitatii atmosferice.
Sinteza regimului de precipitatii atmosferice este redata în tabelul anexat (Anexa C, Tabelul 3).
Media anuala a precipitatiilor atmosferice în zona superioara a Bâlii este de 1206 mm. Cantitatea maxima a precipitatiilor se înregistreaza în luna iunie, 162 mm, iar minima în decembrie, 63 mm. Numarul mediu al zilelor cu precipitatii este de 169. Cel mai mare numar de zile cu precipitatii se înregistreaza în luna iunie pentru perioada calda 18,5 si în martie pentru perioada rece 14,4.
Numarul mediu al zilelor cu strat de zapada este de 180,4. Prima zi cu strat de zapada fiind aproximativ 14 octombrie iar ultima aproximativ 23 iunie. Durata intervalului cu strat de zapada fiind de 252 zile. Grosimea medie a stratului de zapada înregistrat într-o perioada de 5 ani este de 1,68 m.
Analizând datele prezente se degaja caracterul specializat al zonei pentru sporturi de iarna si posibilitatile deosebite de prelungire a sezonului de schi pâna la începutul lunii iunie. Stratul de zapada se formeaza la aceasta altitudine, în medie, începând cu 1 ianuarie si dureaza în anumite zone pâna în 30 mai sau 30 iunie pe câteva vai, prezentând deci o perioada de 150-180 zile. Aparitia drumului de sanie este conditionata de formarea unui strat mai gros de zapada decât cel normal, necesar datorita reliefului stâncos, bogat în bolovani si pietre.
În privinta viscolului regiunea înregistreaza datorita altitudinii o medie de 60,9 zile.

Nebulozitatea.
Zona studiata fiind situata pe cea mai înalta treapta de altitudine a tarii (1700-2500 m) problema nebulozitatii se prezinta astfel:
nebulozitatea totala maxima 8,0 zecimi în luna mai
nebulozitatea totala minima 5,4 zecimi în luna octombrie
Media anuala înregistrata este de 6,9 zecimi.
Anumite conditii locale fac ca în a doua jumatate a lunii martie, luna aprilie si prima parte din luna mai sa prezinte perioade destul de mari de cer senin datorate stabilizarii unui plafon inferior zonei studiate.
În privinta repartitiei numarului de zile în functie de gradul de acoperire, avem:
zile senine 35
zile noroase 155
zile acoperite 170
Zilele în care se semnaleaza prezenta cetii se ridica la 274 din care luna decembrie înregistreaza cele mai multe 26, iar luna septembrie cele mai putine 20.

Regimul eolian.
Vântul din vest are o pondere de peste 60% în aceasta zona. Viteza vântului se prezinta astfel:
vitezele maxime medii înregistrate sunt 12,6 m/s în perioada lunii februarie
vitezele minime medii în perioada verii ajung la 6,9 m/s în luna august
Media anuala se ridica la 9,5 m/s. datele climatologice ale zonei de înalta altitudine a Bâlii atesta caracterul excesiv pe de o parte dar si o serie de conditii specifice care favorizeaza din plin activitatea sportiva de vara dar mai ales cea de iarna.

Vegetatia.
În zonele unde stratul este format din calcare cristaline, întâlnim asociatiile de plante calcofile, printre care amintim: floarea de colt (Leonthiopodium alpinum), garofita alba de stânca (Dyanthus spiculifolius).
În caldarile glaciare si pe interfluviile cu înclinatie slaba întâlnim tufarisurile reprezentate prin: bujori de munte (Rhododendron kotschyi), azalea (Loiselauria procumbens). Pe lânga aceste apar si specii de salcii pitice, specifice tundrei alpine (Salix reticulata, Salix herbacea).

Fauna.
Un simbol al Masivului Fagaras este capra neagra (Rupicapra rupicapra), formând aici odinioara cea mai mare colonie din tara cu exemplare robuste care pastrau caracterele genetice ale acestei specii. Dupa 1973, acestea au migrat în Rezervatia Arpasel unde a fost colonizata si marmota (Marmota marmota) care de atunci s-a raspândit în întregul masiv.
Pasarile din etajul alpin sunt reprezentate de: fâsa alpina (Anthus spinoleta), brumarita alpina (Brunella colaris), cinteza alpina (Montifringilla nivalis).
Pâraiele si lacul Bâlea sunt populate natural cu pastrav indigen (Salmo trutta fario), iar în anul 1966, în lacul Bâlea s-a marit numarul si varietatea piscicola prin popularea cu pastrav curcubeu (Salmo gairdneri richardson) si pastrav fântânel (Salvelinus fontinalis).

Comments are closed.

Acest site foloseşte cookies. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close