Scurt Istoric

Cârțișoara este o vatră veche de locuire românească, într-o regiune a Transilvaniei în care au conviețuit mai multe etnii și confesiuni. Primele izvoare scrise, din secolul al XIII-lea, amintesc Cârțișoara în cadrul teritoriului donat mănăstirii cisterciene din Carta, un teritoriu vast ce se întindea până sus în munte. După decăderea mănăstirii și desființarea sa în secolul al XV-lea, satul Cârțișoara se dezvoltă cu mai multă autonomie și gospodărire proprie românească, așa cum atestă și documente ale domnitorilor români de peste munți (hrisovul lui Radu cel Frumos de la 1473). Descoperiți în continuare cele mai importante date din viață lungă de secole a comunei.

• Situată pe ambele maluri ale pârâului  Bâlea, în Munții Făgăraș, Comuna Cârțișoara este un important popas pentru cei care călătoresc pe Transfăgărășan, spre sau dinspre Bâlea Lac.
• Localitatea este importantă și din punct de vedere istoric, fiind atestată documentar de peste opt secole, din anul 1223, când se numea „Cârța Română”. De asemenea, este locul din care a plecat spre Roma, pe jos, celebrul român care a adus cartea românească peste munți, în Ardeal, Badea Cârțan. Muzeul care-I poartă, astăzi, numele și amintirea, este chiar în centrul satului Cârța, lângă biserică – locul care în mentalul popular reprezintă vatra satului, cel mai important pentru comunitate.
• La  1252, când localitatea a fost donată Mănăstirii Cisterciene Cârța, a primit denumirea „Țara Cartei” și a devenit centrul administrativ și politico-religios al Țării Făgărașului (așa cum Brașovul era pentru sași sau Sf Gheorghe, pentru secui).
• În anul 1391, Mircea cel Bătrân a construit o manăstire ortodoxă lângă  localitate.
• Etimologia numelui poate fi slavă, latină sau germană, fie ca derivat al cuvântului slav „kurco” – loc despădurit , fie din latinescul “carta” – hartă, document/hârtie oficială , fie din germanul „kerze” – lumânare, candelă, denumire care își are originea în  numele latin al conventului mănăstirii Cârța: „ Santa Măria de Candelis”.
• În secolul al XIX-lea, aici s-a descoperit un adevărat tezaur de monede de la mijlocul secolului al XII-lea. Cârțișoara reapare în documente în anul 1509.
• Cele două sate care o alcătuiesc, Oprea-Cârțișoara și Streza-Cârțișoara, au fost donate, la sfârșitul secolului al XVII-lea familiei nobiliare Teleki, ce înființase aici o manufactură care producea hârtie (“moara de hârtie”) și o  fabrică de obiecte de sticlă („glăjărie”).
• Până în anul 1947 în comuna a funcționat o bancă populara, societate pe acțiuni , care a luat ființă în anul 1905 cu un capital social de 20.000 de koroane.
• Abia în anul 1964 cele două sate au fost reunite sub denumirea Cârțișoara