Centru de Informare turistica
Profită de sejurul tău la Cârțișoara pentru a vizita și obiective turistice situate la distanță de cel mult o oră (acces auto). Sunt atracții de prim rang de pe harta turistică a României și îți pot oferi multă încântare într-un program de cel mult o jumătate de zi. Cele mai cunoscute sunt Mănăstirea Brâncoveanu din stațiunea Sâmbăta (la cca 25 km), Cetatea Făgărașului (la cca 35 km), Palatul Bruckenthal din Avrig (cca 20 km) ș.a.
Este al doilea lac glaciar ca mărime din Carpații României (după Bucura din Retezat) și are o suprafață de cca 4,6 ha (lungime cca 360 m, lățime maximă de cca 220 m) și o adâncime maximă de 1,5 m. Din 1932, un areal de cca 180 ha din jurul lacului a fost declarat rezervație naturală complexă, cu restricții în exploatarea economică. Rezervația include spații vaste spre culmile ce mărginesc căldarea glaciară și partea superioară a văii Bâlea – la est, Culmea Netedu (dincolo de care se află valea Arpășelului), la est Muchia Bâlei, care coboară până dincolo de cascada Bâlea în Vârful Mierea la 1500 m, la nord culmea principală a Făgărașului, dincolo de care se află Lacul Capra.
La început, promovarea turismului în zonă a fost mult susținută de Societatea Carpatină a Transilvaniei (SKV) – Siebenbürgischer Karpatenverein – înfiinţată la Sibiu în anul 1880. SKV a amenajat multe trasee marcate în zona în munte, a contribuit la dezvoltarea infrastructurii turistice (refugii, cabane). În anul 1975, pentru a facilita accesul la cabană şi la traseele de creastă, s-a amenajat linia de telecabină Bâlea Cascada – Bâlea Lac. Din 2006 pe malurile lacului se construiește anual clădirea temporară a Hotelului de Gheață, pentru care materia primă sunt blocurile de gheață din Lacul Bâlea.

Cu mici excepții, construcția se înalță în fiecare an, mai puțin în anii în care lunile decembrie sunt mai călduroase și nu se acumulează suficient “material de construcție” în gheața lacului și în stratul de zăpadă din jur. Construcțiile sunt realizate, începând din primele zile de decembrie, de o echipă de constructori ardeleni din Mureș, care înfruntă condiții dificile de muncă – temperaturi sub zero grade, vânt foarte puternic deseori, umiditate excesivă. Piesele principale de construcție sunt blocuri de gheață masive (grosime ideala 60-70 cm) decupate cu motofierăstrăul din apa îngheţată a lacului Bâlea.
Cei ce vor o aventură extremă, cu nopți petrecute în camerele de gheață, vor avea o temperatură interioară între -2 și 2 °C, dar vor primi blănuri pufoase de animale, saci călduroşi de dormit, pături. În general, pe timpul zilei, hotelul este deschis vizitatorilor, iar seara și noaptea este la dispoziţia celor care se cazează. În unii ani se realizează și mici construcții tip igluu în jur pentru un plus de intimitate. Interesul turiștilor a crescut constant, astfel că anual vin 8.000 de vizitatori curioși să vadă această construcție inedită.
Se găsește foarte aproape de șoseaua Transfăgărașan, iar accesul cel mai direct se face de la Hotelul Bâlea Cascadă și stația terminus de telecabină. De aici, pornește spre sud un traseu turistic marcat cu punct roșu. Acesta are o parte mai lejeră, de plimbare ușoară, și una mai solicitantă, pe stânci, dar fără dificultăți foarte mari sau grad de pericol ridicat. Pentru o persoană antrenată, drumul durează 30-40 minute, iar într-o plimbare foarte lejeră se ajunge la cascadă în aproape o oră.

În prezent, doar corul şi absida, păstrate în stare buna, servesc ca biserică a parohiei evanghelice din localitate. Între ziduri, în fata bisericii se păstrează astăzi un cimitir pentru 56 de soldaţi germani care au căzut în primul război mondial şi un cimitir al abaților care au slujit la această mănăstire, multe morminte fiind cu pietre funerare monumentale. Casa parohială a actualei biserici evanghelice, complet renovată, se consideră a fi cea mai veche clădire locuită din Transilvania. De interes pentru vizitatori este și ingenioasa toacă de lemn a bisericii, atașată la o morişcă cu paleţi din lemn care este învârtită de un pârâiaş.
Construcția de poveste este o pledoarie pentru o arhitectură organică, tradițională, inspirată de modul de construire străvechi al caselor, cu materiale disponibile la fața locului, prietenoase cu natura. Funcționează ca pensiune, dar este deschisă în timpul zilei și turiștilor curioși, aflați în treacăt. Are mici spații de alimentație publică, terasă exterioară pe malul râului. Complexul și amenajările din jur sunt în extindere și apar noi facilități în fiecare sezon.
Prima fortificație cu ziduri pe acest loc a fost înălțată începând secolul al XIV-lea, iar construcția strategică s-a extins și dezvoltat mult pe vremea lui Ștefan Mailat, voevod al Transilvaniei în secolul al XVI-lea. În 1599, Mihai Viteazul a ocupat cetatea, iar ulterior și-a adăpostit aici familia și tezaurul domnesc, devenind principala sa reședință temporară pe pământ transilvan.
În secolul al XVII-lea, cu scurte întreruperi, Făgărașul a fost o adevărată capitală a Transilvania și reședință a principilor Transilvaniei și a familiilor lor. Multe prefaceri au avut loc în timpul lui Gabriel Bethlen (1613-1629), care era fascinat de Renașterea Italiană, și a adus numeroși meșteri italieni pentru decorarea reședinței. Dieta transilvăneană s-a reunit aici de 11 ori.
După trecerea la stăpânirea habsburgică, a fost transformat în cazarmă și închisoare militară. Pentru scurtă vreme, în secolul al XVIII-lea a fost reședință episcopală (biserica greco-catolică). După al doilea război mondial, câteva decenii, în cetate a funcționat o închisoare pentru oponenții sistemului comunist din Țara Făgărașului, parte din Gulagul românesc. În prezent, în mare parte din sălile cetății, e amenajat Muzeul Făgărașului.