Bun venit pe site-ul Primăriei CÂRȚIȘOARA, județul SIBIU

Trasee montane

MUNȚII FĂGĂRAȘ

Impunători și falnici, cu crestele acoperite cu zăpadă sau învăluite în nori, Munții Făgăraș sunt partea cea mai spectaculoasă din decorul regiunii. Îți atrag privirea imediat oriunde te-ai afla în Cârțișoara și exercită o chemare și o atracție irezistibile. Cea mai facilă cale de a pătrunde spre inima lor este Transfăgărașanul, panglica de asfalt care te poartă într-o jumătate de oră în zona glaciară, cu cele mai frumoase peisaje. Adevărata descoperire a munților o vei face totuși luând cărările la pas și drumețind către înălțimi, către părțile cele mai înalte ale celor mai înalți munți ai României.

Sunt munții României care au cel mai pronunțat caracter alpin, de aceea au fost numiți de geografi și Alpii Transilvaniei. Pe harta țării se prezintă ca o coloană vertebrală, dispusă pe orizontală, lungă de cca 70 km între valea Oltului (în vest) și valea Dâmboviței (în est), din care se desprind “vertebrele”, respectiv culmile secundare, ce se desfașoară spre nord (mai scurte, mai abrupte și mai stâncoase) și spre sud. Culmea principală, foarte lungă e marcată de opt vârfuri de peste 2.500 m (Moldoveanu 2.544 m, Negoiu 2.535 m, Viștea Mare 2.527 m, Călțun-Lespezi 2.522 m, Vânătoarea lui Buteanu 2.507 m, Cornu Călțunului 2.510 m, Hârtop 2.506 m, Dara 2.501 m). În tot masivul, sunt peste 100 de vârfuri cu peste 2.000 m altitudine.

Principalele sectoare sau grupuri de culmi din masivul Făgăraș sunt grupa Surului (cu vârful Suru 2.288 m), grupa Negoiului (vârful Negoiul Mare), munții Cârțișoarei (cu Vânătoarea lui Buteanu), munții Arpașului (cu Arpașul Mare sau Vârtop), munții Ucei, munții Viștei (cu Colțul Viștea Mare), munții de legătură spre masivul Iezer (zona Urlea-Zirnea-Berivoiu). Caracterul semeț al munților provine în mare măsură de la rocile metamorfice dure din care sunt formați – predominant șisturi cristaline, pe alocuri micașisturi, areolar calcare cristaline etc.

În labirintul de țancuri, creste, custuri, ferestre, piscuri ascuțite, apar din loc în loc lacurile glaciare, cu apele lor limpezi și curate, veritabile petice de cer. 17 lacuri glaciare mai importante te așteaptă să le descoperi, toate fiind imediat sub culmea principală, de o parte și de alta, acolo unde zăpada se aduna și se tranforma în ghețari în vremurile foarte reci din trecutul geologic. Cel mai cunoscut și mai întins lac este Lacul Bâlea, de lângă locul unde Transfăgărașanul străpunge prin tunel culmea principală a Făgărașului.

Pe versanții nordici ai Făgărașului, cu acces dinspre Cârțișoara și depresiunea Făgărașului sunt lacurile: Avrig (între cabana Suru și Negoiu, cu suprafața de 1,47 ha), Doamnei (un mic pâlc de lacuri mici, în prima vale paralelă cu Bâlea, spre vest), Lacul Podragu (lângă cabana Podragu, suprafață de cca 3 ha; nu departe este și Lacul Podrăgel), Lacul Urlea (spre capătul vestic al masivului). Pe partea de sud a Făgărașului, mai importante sunt Lacurile Capra (“vizavi” de Lacul Bâlea, peste culme), Călțun, Buda, Valea Rea, Podul Giurgiului, Budislavu, Gălășescu, Zârna, s.a., cele mai multe cu dimensiuni mici, numite și iezere.

În jurul multor lacuri glaciare au fost delimitate arii naturale protejate, cu diverse clasificări, iar pe versantul nordic, aproape de Cârțișoara se află cele mai importante rezervații complexe – Bâlea (creată în 1932, cu suprafață de cca 180 ha) și Arpășel (cu suprafață de 736 ha, cuprinzând etajul alpin, subalpin și montan superior, de la 2.500 m la 1.000 m altitudine).

TRASEE TURISTICE MONTANE

Primul marcaj turistic pare a fi cel din 1887 între cabana Negoiu și vârful Negoiu, iar marcarea crestei principale s-a făcut în anul 1891. Au urmat campanii masive de marcare între 1906-1908 (42 de poteci) și după al doilea război mondial. Traseele turistice de pe partea nordică a Făgărașului sunt accesibile îndeosebi vara, dar unele se pot efectua şi iarna de către turiști cu bună pregătire fizică şi experienţă în mersul pe munte. Ceea ce este specific versantului nordic sunt pantele și diferențele de nivel mai mari (faţă de culmile sudice mai prelungi), și marele avantaj al accesului auto pe Transfăgărașan, pentru cei ce vor să abordeze direct culmea principală și cele mai înalte vârfuri (Moldoveanu, Negoiu).

Pentru cei dornici de trasee mai ușoare, cu baza în Cârțișoara și acces pe Transfăgărașan, recomandăm câteva variante de traseu ușor între Bâlea Cascada și Bâlea Lac (pe jos în lungul șoselei ar fi de parcurs 14 km în cca 3 ore, la o diferență de nivel de 800 m):

* Traseul de vară de pe Valea Bâlei – este marcat cu bandă albastră şi se poate străbate în 2-3 ore (iarna acest traseu e interzis). Se porneşte din preajma telecabinei, se parcurge o parte din traseu prin pădure, iar după 40 de minute se zăreşte dintr-o poieniţă Cascada Bâlea în toată splendoarea ei. Mai departe în sus, urcușul e mai solicitant, iar după o oră și jumătate se atinge pragul glaciar de pe valea Bâlea, lângă stâlpul telecabinei. Aici se intră în domeniul pajiştilor subalpine, apar perspective cuprinzătoare spre Muchia Buteanul şi valea glaciară, iar după încă o oră de urcuş se ajunge în Căldarea Bâlei.

* Traseul Hotel Bâlea Cascadă – Lac Bâlea peste Muchia Buteanului. Avem marcaj bandă albastră și trebuie să alocăm cam 4-5 ore pe timp de vară (iarna accesibil doar alpiniştilor). Punctul de plecare este staţia telecabinei, apoi se desfăşoară de-a lungul Vâlcelului Dracului, urcându-se până se întâlneşte o ramificaţie a drumului spre Piatra Dracului. De aici, se urmează poteca din dreapta care se conturează pe versantul vestic al Buteanului, cu perspectivă amplă a Transfăgărăşanului în partea dreaptă. Se ajunge apoi în şaua dintre vârfurile Jneapănului (N) şi Lăcuţului (S), se trece pe versantul estic, în bazinul Arpăşelului, unde se întâlneşte Tăul Buteanului (1.880 m altitudine). Se urmează în continuare creasta Buteanului şi se ajunge la Piramida Buteanului (2.036 m, apoi urcusul continuă până la Vf. Netedu (2.351 m, cel mai înalt punct din traseu, atins la 3 ore de la pornirea de la hotelul Bâlea Cascadă). De aici, vederea cuprinde din plin partea alpină centrală a Făgăraşului. Mai departe, se coboară în Şaua Netedului, iar din acest loc, se coboară spre Pârâul Văiugii, unde apare o ramificaţie către Vârful Vânătoarea lui Buteanu prin Căldarea Văiugii şi alta care merge printre grohotişuri către Căldarea Bâlei spre Lacul Bâlea.

* Traseul Hotel Bâlea Cascadă-Valea Doamnei-Lacul Bâlea – marcat cu semn cruce roşie, de parcurs în cca 4 ore. Este un traseu de vară (iarna accesibil doar schiorilor). Urmează o cale comună cu traseul bandă albastră şi după cca 15 minute se ajunge la bifurcaţia celor 2 trasee. Traseul cruce roşie continuă în direcţia vest-nord vest şi apoi ajunge în creasta Piscului Bâlei, trecându-se în versantul dinspre Valea Doamnei. Traseul trece prin pădure, pe lângă stâna din Oprea Cârţîşoara, urmându-se cursul Văii Doamnei. Pe terasele glaciare următoare se întâlnesc două mici ochiuri de apă, și o mică perdea de stuf pe marginea lor. Mai spre sud, apare Lacul Doamnei propriu-zis la altitudine de 1.869 m. Urcând prin nordul căldării Doamnei, se ajunge în Curmătura Bâlei (2.202 m), unde se traversează din nou Piscul Bâlei, de unde se coboară uşor în căldarea glaciară Bâlea.

Dinspre Lacul Bâlea spre culmea principala se pot face câteva ascensiuni de scurtă durată:

* Un traseu foarte frecventat este Lacul Bâlea-Şaua Caprei, cu cea mai facilă cale de acces spre creasta principală a Făgăraşului. Este marcat cu triunghi albastru, se parcurge în cca 40 de minute şi este recomandat doar în lipsa zăpezii (iarna accesibil numai montaniarzilor cu experienţă). Traseul porneşte de la cabana de pe peninsula lacului, se conturează către est, și urcă grohotişurile revărsate pe feţele vârfurilor Văiugă şi Iezerul Caprei până în Şaua Caprei sau Curmătura Iezerului (2.315 m), adâncită între vârfurile Iezerul Caprei (2.417 m) dreapta, şi Văiuga (2.443 m), stânga. Aici se desfășoară o panoramă superbă către văile Bâlea şi Capra. Din Şaua Caprei se poate urma un traseu stâncos de cca 30-40 minute, marcat cu cruce albastră din Şaua Caprei până în Vârful Vânătoarea lui Buteanu (iarna accesibil doar alpiniştilor).

* Traseul Căldarea Bâlii – Şaua Paltinul – marcaj banda albastră, diferenţă de nivel 320 m, durată cca o oră. Pornind de la Hotelul Bâlea Lac către nord-est, după cca 80 de metri se ajunge la o răspântie de poteci, cu un stâlp indicator, unde ne abatem spre dreapta după marcaj, mergând iniţial spre sud. Poteca ne îndreaptă apoi spre vest, trecem deasupra tunelului rutier şi se traversează Piscul Bâlei, la sud de curmătura Bâlei. Urcuşul se desfăşoară pe versantul dinspre Valea Doamnei după care se ajunge în Şaua Paltinului unde poteca noastră se întâlneşte cu traseul de creastă marcat cu bandă roşie.

Traseele de creastă care încep deasupra Lacului Bâlea, din Şaua Caprei, la limita sudică a comunei Cârțișoara, au avantajul unui acces auto rapid pe şosea până la cota de 2.000 m. Din şaua Caprei, turiştii bine antrenați se pot avânta către cele mai înalte vârfuri din țară (Moldoveanu şi Negoiu), urmând traseul de creastă (către est, respectiv către vest).

Un prim traseu este Şaua Caprei – Şaua Podragului: bandă roşie, durata cca 4-5 ore. Porțiunea dintre Căldarea Caprei şi Portița Arpaşului este una dintre cele mai solicitante din Făgăraş, cu relief accidentat şi limbi de zăpadă înghețată ce persistă şi spre finele verii. La fel de multă atenție necesită şi sectorul “La trei paşi de moarte” din Creasta Arpaşului Mic. Mai departe spre est, traseul se poate continua până în sectorul Viştea Mare-Moldoveanu.

*Spre vest, un traseu de culme este în sectorul Şaua Caprei-Vârful Negoiu: durată cca 5 ore (iarna accesibil doar alpiniştilor experimentaţi). Itinerarul parcurge Vârful Iezeru (2.417 m), Fereastra Bâlei (2.286 m), Şaua Paltinului, Căldarea Pietroasă a Văii Doamnei, Şaua Doamnei, Vf. Laiţa (2.397 m), Şaua Laiţei, Vf. Lăiţel (2390 m), Iezerul Călţun. Dupa depăşirea iezerului, începe urcuşul susţinut spre vârful Negoiu.

La câțiva kilometri est de Cârțișoara, se află Păstrăvăria Albota, un complex turistic extins și totodată un punct de plecare pe trasee montane în zona Arpaş-Arpăşel. De aici pleacă trei trasee (itinerarii descrise succint mai jos), iar al patrulea suie pe valea Arpaşului, cu trecere pe la Cabana Arpaş.

* (1) Muchia Buteanu: Păstrăvăria Albota (590 m) – Culmea nordică a muchiei Buteanu – serpentina lungă a Transfăgărăşanului (1.355 m); marcaj banda albastră, durata cca 5 ore;

* (2) Valea Arpăşelului: Păstrăvăria Albota – Valea Arpăşel – Căldarea Arpăşelului (1.540m) şi retur; marcaj punct roşu, se merge pe drum forestier cca 5,5 km; durata 9 ore (la urcare 4-5 ore, la coborâre spre 4 ore); dificultate medie-avansat. Traseul parcurge întreaga zonă alpină a pârâului Arpăşel, urmând firul principal al văii, când pe o parte, când pe cealaltă a apei. Este un traseu cu dificultate medie recomandat turiştilor cu experiență.

* (3) Muchia Albotei: Păstrăvăria Albota (590 m) – muchia Prislop – vf. Furca Albotei (1941 m) Marcaj: punct albastru. Durată 9 ore (4-5 ore la urcare şi 3-4 ore la coborâre). Diferenţa de nivel este de 1.351 m, distanţa cca 9 km.

* (4) Valea Arpașului spre Podragu: Păstrăvăria Albota – Cabana Arpaș – La Șipot – Cabana Podragu, prin Muchia Tărâței. De la Păstrăvăria Albota se ajunge la cabana Arpaș pe un drum forestier prin pădure, după o distanță de cca 5 km. De la Cabana Arpaș mergem 600 m pe drum forestier spre orașul Victoria, până la o răscruce cu stâlp indicator, de unde cotim spre dreapta, parcurgem 500 m, apoi întâlnim un alt stâlp indicator, care ne îndrumă la stânga către Muchia Tărâței. Urcăm prin pădurea de foioase a dealului Ghirloțelul, cu marcaj pe copaci, iar după două ore ajungem La Șipot (1.470 m), unde găsim obârșia pârâului Ucișoara Seacă. Evităm Vârful Boldanu (1.679 m) și ajungem în poiana casei Boldanu (dispărută într-un incendiu). Din această poiană, la dreapta este poteca veche marcată cu triunghi roșu, ce ajunge deasupra Văii Podragului, de unde coboară la Cabana Turnuri (1.520 m).
În locul trecerii prin Poiana Boldanu se poate folosi o scurtătură ce duce în șaua Boldanului (1.615 m). Urcăm de pe un versant pe altul spre creasta Muchiei Tărâței, depășim o zonă cu ienuperi și ajungem la Vârful Baba (1.962 m), pe care-l ocolim și ieșim în șaua Babei (1.920 m), iar către est vedem Muchia Gârdomanului, iar spre vest Turnurile Podragului. Din șaua Babei pe sub culme, depășim șaua Lespezilor, un vârf de 1.950 m și șaua Mică, traversăm pe sub Vârful La Pârâul Jneapănului (2.104 m) și trecem prin Curmătura Afundă numită și La Pârâul Cheii sau Curmătura Custurii (2.050 m). De aici părăsim creasta, coborâm și apoi urcăm pe serpentine evitând la Custuri, între vârfurile Edelweiss sau Serpentinelor (2.120 m) și Custura sau Capul Bunei Speranțe. Poteca se apropie de creastă, la 20-30 m sub culme, depășim Vârful La Pârâul Cheii și ajungem în Curmătura Prelucilor (2.180 m). Apoi depășim vârfurile de nord și de sud ale Prelucilor, ieșind în culme. Coborâm apoi în Curmătura Carelor (2.190 m), unde la stânga se lasă o potecă nemarcată spre sud, pe piciorul muntelui Podul Giurgiului. Noi mergem pe marcaj la dreapta, coborâm în diagonală în Căldarea Podragului, printre stânci și grohotișuri, ajungem pe malul Lacului Podragu și urcăm ușor până la Cabana Podragu (2.136 m).

Din satul vecin de Cârțișoara (spre vest) – Porumbacu de Sus, pornește poteca principală pentru a aborda zona Cabanei Negoiu și Vârful Negoiu.

*Traseul satul Porumbacu de Sus – Cabana Negoiu, prin Valea Râului Mare al Porumbacului. Marcaj triunghi albastru, durata 5 – 6 ore (20 km pe drum nemodernizat, 1-2 ore pe potecă turistică)

Itinerarul nostru pornește din Porumbacu de Sus pe un drum forestier pe malul drept al Râului Mare al Porumbacului. La confluență traversăm apa și continuăm pe malul stâng până ajungem la Valea Tunsului, unde trecem iar pe malul drept și intrăm în pădurea de fag, mergem pe lângă apa Porumbacului și urcăm domol cu albia Râului Mare al Porumbacului în stânga și Culmea Sărății dincolo de ea. Depășim Cariera de marmură, de unde o potecă urcă spre Culmea Puha. Ajungem la confluența văilor Sărății în stânga și Șerbotei în dreapta, de unde ia naștere Râul Mare al Porumbacului, văzând în față Cabana Negoiu. După confluență, drumul forestier trece apa Șerbotei iar la capătul drumului forestier găsim loc de parcare pentru mașinile de teren. De aici, poteca marcată ne duce pe Muchia Șerbotei. La 1.410 m rămâne în dreapta poteca spre Cascada Șerbotei, pădurea se rărește și ajungem în poiana unde găsim Cabana Negoiu.

* Traseul Cabana Negoiu – Vârful Negoiu, pe la Piatra Prânzului. Marcaj triunghi albastru, durata 3-4 ore (iarna e un traseu periculos, greu accesibil).
La 150 m de anexele Cabanei Negoiu este un stâlp de marcaj la răscrucea a patru trasee turistice. Poteca noastră cu triunghi albastru ne conduce spre stânga, întâi prin păduri unde traversează niște vâlcele pe nouă podețe (zona Drumul Zmeilor) timp de 15 minute, apoi urcăm timp de 45 de minute și facem popas lângă o stâncă numită Piatra Caprei, de unde vedem în dreapta Muchia Șerbotei, iar la stânga spre est, Muchia Tunsului. Apoi traversăm la est Căldarea Sărății, urcând prin grohotiș, printre lespezile acoperite cu licheni și după cca 2 ore de la cabană ajungem în Căldarea de Est a Sărății în punctul Piatra Prânzului, marcat de stâlp indicator, de unde pornește un traseu marcat cruce roșie spre Lacul Călțun prin Strunga Ciobanului. O luăm prin grohotiș spre sud, având în dreapta Căldarea Sărății, Muchia Șerbotei și dincolo, Vârfurile Scara, Budislavu și Suru. Ajungând pe umerii ultimului circ glaciar, la jumătatea distanței dintre Piatra Prânzului și Acul Cleopatrei, la stânga, la circa 150 m este Peștera de sub Vârful Negoiu (2.258 m), de 17 metri lungime, unde solul are permanent o crustă de gheață. În jur vedem Acul Cleopatrei, Colțul Elefantului, Foarfeca și alte stânci celebre, apoi urcăm pe Creasta Făgărașului în Șaua Popasul lui Mihai, la stâlp indicator. Continuăm pe marcajul de creastă cu bandă roșie, trecem de Custura Sărății și ajungem pe clina Căldării Mioarelor, una dintre cele trei căldări glaciare de la obârșia Izvorului Negoiu, apoi depășim Vârful Negoiu Mic de 2485 metri, coborâm într-o strungă și urcăm pe Vârful Negoiu, al doilea ca înălțime al țării (2.535 m).

Comments are closed.

Acest site foloseşte cookies. Navigând în continuare vă exprimaţi acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close